Într-o fițuică intitulată Vânătorul și Pescarul Român, de ceva timp încoace, se produce în postura apărătorului pescuitului sportiv un oarecare Neculai Șelaru, cu niște articole lacrimogene, deplângând soarta pescuitului sportiv și cum va monopoliza Federația Română de Pescuit Sportiv acest sport practicat la scară largă în România.
În ultimul număr din luna iulie 2015, în care pe pagina de gardă tronează o coțofană (și un titlu sugestiv intitulat „corvide cu tupeu”, ducându-mă cu gândul la acești ciocli ai pescuitului sportiv din Calea Moșilor 128), respectivul autor de glume pescărești, o ține langa cu înregimentatul pescarilor sportivi în Cluburile sportive și înghițirea lor de către Federația Română de Pescuit Sportiv și tot insistă pe existența unor forțe oculte care doresc să rupă frăția dintre vânători și pescarii sportivi, „frăție” făcută cu forța de regimul comunist din care acest rinocer își trage seva.
Devine hilar când încearcă să inducă în eroare pe eventualii 20-30 de cititori ai acestei fițuici pe care nici asociațiile membre nu mai dau doi bani, atunci când profețește faptul că sportivii vor fi obligați să plătescă cotizații cluburilor sportive și mai departe Federației Române de Pescuit Sportiv.
Acest nesimțit mincinos, care timp de 25 de ani a trăit din cotizațiile pescarilor sportivi, mimând faptul că este administratorul pescuitului sportiv național, este interesat de pescuitul sportiv cât un păianjen de musca pe care o are prinsă în plasă și este pe cale să scape, nemaiavând de unde să se hrănească. Altfel nu-mi explic această subită dragoste pentru pescuitul sportiv, el care toată viața lui a privit pescuitul sportiv doar prin cătarea puștii sale de vânătoare.
Realitățile sunt însă altele, dar acest individ perimat se face că nu le știe. În acest „război” declarat de el personal împotriva Federației Române de Pescuit Sportiv și pe care l-a pierdut, date fiind soluțiile instanțelor de judecată prin care a târât Ministerul Tineretului și Sportului și Federația Română de Pescuit Sportiv, încearcă doar să-și salveze existența sa de parazit social care trăiește din cotizațiile vânătorilor și pescarilor sportivi și nicidecum grija pentru binele pescuitului sportiv. Și cei 25 de ani postrevoluționari o arată cu prisosință.
Este o nesimțire crasă să susții că AGVPSR a susținut material competiția sportivă a pescuitului sportiv, când toată lumea știe că fraierii pe care i-a convins să se înregimenteze sub flamura comunistă a AGVPSR și-au plătit din buzunar această pasiune. Prostia însă este la ea acasă printre pescarii sportivi care încă mai cred în această mumie a regimului comunist. Dovadă faptul că încă își scotocesc buzunarele pentru a mai găsi ceva mărunțiș că să participe la așa zisul Campionat AGVPSR având iluzia că sunt Campionii României, deși pe pieptul lor scrie AGVPSR. Îi avertizez să-și scoată din vocabular titulatura de Campioni ai României. Campionii României sunt cei pe care țara lor îi recunoaște. Și la care propria lor țară le asigură sprijinul financiar și material necesar pentru a o reprezenta. Sportivii nu trebuie să-și plătească munca și talentul pe care le pun în slujba tării lor, ci să fie răsplătiți pentru aceste lucruri. Și numai un orb nu poate observa că prin apariția Federației Române de Pescuit Sportiv s-a schimbat ceva. Sportivii nu-și mai plătesc dreptul de a participa la competițiile oficiale, au asigurate condițiile de participare (masă, cazare, asistență medicală) și câștigătorii sunt răsplătiți cu meritele sportive prevăzute de lege. Pentru cei care vor ca priceperea lor să nu se risipească, federația le asigură suportul necesar pentru a se califica în meseria de antrenor prin școlarizarea prevăzută de lege.
Cam asta este realitatea și nu poveștile vânătorești ale unui oarecare Neculai. Istoria este plină de urcușuri și coborâșuri. AGVPSR este pe tobogan și nimic nu mai poate opri prăbușirea acestui mamut cu picioare de lut care a parazitat atâta timp pescuitul sportiv din România.
Fie-i țărâna ușoară.
Ștefan Popescu – președinte FRPS
Speak Your Mind