L E G E privind organizarea si functionarea cabinetelor de medicina sportiva

L egea  nr.321/2007
privind organizarea şi funcţionarea cabinetelor de medicină sportivă

Parlamentul Romaniei adopta prezenta lege

CAPITOLUL I

Dispoziţii generale

Art. 1. – Prevederile prezentei legi se aplică activităţilor de medic specialist de medicină sportivă exercitate în România în baza unui contract individual de muncă sau în mod independent.

Art. 2. – Activitatea de medicină sportivă, parte integrantă a asistenţei medicale, constă în efectuarea selecţiei, a orientării şi a reorientării la efort fizic, efectuarea examinărilor medicale la începerea activităţii sportive, periodic, la încetarea activităţii din cauze medicale şi la reluarea activităţii sportive, după întreruperea acesteia din cauze diverse, eliberarea de avize medicale practicanţilor de forme de sport, stabilind calificativul apt/inapt de efort fizic, în condiţiile unei examinări interdisciplinare complexe, elaborarea programelor de educaţie în domeniul sănătăţii sportive, precum şi asigurarea managementului de medicină sportivă.

Art. 3. – Medicul specialist de medicină sportivă trebuie să contribuie, în măsura posibilităţilor cabinetului, la îmbunătăţirea asistenţei medicale în domeniul medicinei sportive.

Art. 4. – Activităţile de medicină sportivă se realizează în cabinetele de medicină sportivă din sectorul public şi/sau privat constituite ca atare sau în cadrul ambulatoriilor de specialitate,
spitalelor, structurilor sportive şi în cadrul instituţiilor publice cu atribuţii în sport, cu respectarea dispoziţiilor legale privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea cabinetelor medicale.

Art. 5. – Ministerul Sănătăţii Publice asigură controlul şi evaluarea activităţii de medicină sportivă.

CAPITOLUL II

Organizarea şi funcţionarea cabinetelor de medicină sportivă

Art. 6. – Serviciile de medicină sportivă pot fi organizate şi pot furniza servicii de specialitate, în una dintre următoarele forme:

a) secţii şi compartimente de medicină sportivă în oraşele reşedinţă de judeţ aflate în subordinea spitalelor publice sau private, la propunerea autorităţilor de sănătate publică judeţene sau a municipiului Bucureşti şi/sau a direcţiilor pentru tineret şi sport judeţene sau a municipiului Bucureşti;
b) cabinete de medicină sportivă, înfiinţate şi organizate potrivit prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 124/1998 privind organizarea şi funcţionarea cabinetelor medicale, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;
c) cabinete de medicină sportivă, înfiinţate în cadrul structurilor sportive, organizaţiilor sportive naţionale şi instituţiilor publice cu atribuţii în sport, cu respectarea dispoziţiilor legale privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea cabinetelor medicale.
Art. 7. – (1) Pentru furnizarea serviciilor de specialitate, cabinetele de medicină sportivă pot încheia contracte cu casele de asigurări sociale de sănătate, potrivit legii.
(2) În vederea aducerii la îndeplinire a obligaţiilor ce îi revin pentru asigurarea protecţiei angajaţilor care practică orice tip de efort fizic, în cadru organizat, angajatorul se obligă să respecte prevederile legale privind securitatea şi sănătatea în muncăşi poate opta pentru una dintre formele de asigurare a serviciilor de medicină sportivă, după cum urmează:

a) organizarea unui cabinet de medicină sportivă în cadrul structurii sportive organizate ca serviciu autonom, situaţie în care medicul specialist de medicină sportivă are calitatea de salariat, iar raporturile de muncă se stabilesc pe baza contractului individual de muncă;
b) contractarea şi furnizarea serviciilor de medicină sportivă cu un cabinet medical de specialitate sau cu un spital care are organizat un astfel de serviciu, situaţie în care medicul specialist de medicină sportivă nu mai este salariat al angajatorului, ci un furnizor de servicii medicale de medicină sportivă, iar raporturile dintre acesta şi angajator sunt reglementate printr-un contract privind furnizarea acestor servicii.

(3) Structurile sportive cu finanţare de la bugetul de stat îşi pot asigura serviciile de medicină sportivă prin formele prevăzute la alin. (2), iar plata acestora se realizează în limita bugetului alocat.

Art. 8. – (1) Cabinetul de medicină sportivă poate deservi, în conformitate cu prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 124/1998, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, mai multe structuri sportive, de comun acord cu părţile interesate, prin contract, în limitele legii şi fără să afecteze activitatea specifică pentru care a fost înfiinţat. Pentru orice prejudiciere a părţilor, cabinetul de medicină sportivă răspunde în faţa autorităţilor abilitate să controleze activitatea
acestuia.
(2) Pentru a putea furniza serviciile de specialitate, cabinetele de medicină sportivă trebuie să îndeplinească condiţiile de acreditare în conformitate cu reglementările legale în vigoare.

Art. 9. – Dotarea cabinetului de medicină sportivă se face în conformitate cu baremul stabilit prin ordin al ministrului sănătăţii publice.

Art. 10. – (1) Cabinetul de medicină sportivă, indiferent de forma de organizare, efectuează următoarele servicii:

a) consultaţie iniţială;
b) consultaţie de control;
c) somatometrie;
d) dinamometrie;
e) miotonometrie;
f) compoziţie corporală;
g) proba Ruffier;
h) EKG de repaus şi efort la sportivi;
i) electromiografie – EMG;
j) spirometrie;
k) evaluarea capacităţii aerobe de efort;
l) evaluarea capacităţii anaerobe;
m) investigaţie în efort specific;
n) fişa de nutriţie şi calcularea raţiei alimentare în funcţie de sportul practicat;
o) medicaţia efortului sportiv.
(2) Cabinetul de medicină sportivă desfăşoară următoarele activităţi:

a) eliberează avizul medical, apt/inapt de efort fizic, în urma examinărilor clinice şi paraclinice specifice, cu avizul medicului specialist, a colaborării cu alte specialităţi medicale, în funcţie de
particularităţile cazului;
b) monitorizează starea de sănătate a celor ce efectuează o formă de efort fizic, organizat prin examene medicale de selecţie, examen medical în procesul de antrenament, examen medical la reluarea activităţii sportive, control medical periodic;
c) comunică rezultatele examinării medicale către toţi factorii implicaţi în procesul sportiv, la nivel local şi naţional;
d) îndrumă activităţile de refacere şi recuperare medicală, reorientare sportivă;
e) consiliază tehnicienii în privinţa planului de antrenament şi de menţinere a sănătăţii sportivilor;
f) transmite autorităţii de sănătate publică judeţene sau a municipiului Bucureşti pe raza căreia funcţionează, datele privind starea de sănătate a sportivilor, precum şi eventualele accidente înregistrate în teren.
CAPITOLUL III

Controlul profesional al activităţii cabinetului de medicină sportivă

Art. 11. – Autoritatea de sănătate publică judeţeanăşi a municipiului Bucureşti, pe raza căreia funcţionează cabinetele de medicină sportivăşi Colegiul Medicilor din România, direct sau prin
structurile teritoriale, exercită controlul profesional, în conformitate cu legislaţia în vigoare.

Art. 12. – Medicul specialist de medicină sportivă, fie că este salariat al angajatorului care organizează un astfel de serviciu în cadrul structurii sportive autorizate, fie că prestează serviciile medicale pe baza unui contract privind furnizarea serviciilor de medicină sportivă, are următoarele atribuţii generale şi specifice:

A. Atribuţii generale:

a) ia măsuri pentru prevenirea accidentelor, din cauze medicale, în cursul practicării efortului fizic;
b) asigură controlul medical al celor implicaţi în procesul efortului fizic, din momentul începerii acestui proces şi pe toată durata executării contractului individual sportiv sau nesportiv pentru recuperare şi refacere;
c) comunică echipei tehnice, respectiv antrenorului şi angajatorului, numele sportivilor apţi/inapţi din punct de vedere medical;
d) stabileşte şi comunică echipei tehnice tipul de antrenament, de recuperare, de refacere, corespunzător stării de sănătate a sportivului;
e) reevaluează periodic tipul de activitate fizică a fiecărui sportiv, în funcţie de starea de sănătate şi de parametrii biologici ai acestuia.
B. Atribuţii specifice:

a) recomandă investigaţiile necesare pentru a stabili diagnosticul medico-sportiv;
b) evaluează diagnosticul bolilor intercurente, în limita competenţei, precum şi a celor legate de activitatea sportivă;
c) apelează la membrii unei echipe interdisciplinare formate din medici specialişti de: medicină internă, pediatrie, ortopedie, traumatologie, neurologie, psihiatrie, laborator clinic, cardiologie, imagistică medicală, precum şi psihologi şi psihologi sportivi, sistematizând şi concluzionând rezultatele necesare pentru avizul medical apt/inapt. Pentru orele de educaţie fizică din şcoli, avizul medical poate fi eliberat de către medicul şcolar în colaborare cu medicii de specialitate;
d) efectuează examinări medicale la începutul activităţii, în timpul antrenamentelor, periodic, la reluarea activităţii efortului fizic în cadru organizat şi la încetarea acestui tip de activitate;
e) asigură controlul medical al sportivilor şi al celor care practică o formă de efort fizic în cadru organizat, asistenţă medico-sportivă în complexurile sportive naţionale, în cantonamentele loturilor naţionale şi olimpice, ale cluburilor sportive şi asistenţă medicală la bazele sportive, în timpul desfăşurării antrenamentelor şi competiţiilor, precum şi la locurile amenajate în alte locaţii decât cele prevăzute;
f) coordonează monitorizarea biologică a pacienţilor şi a efectelor biologice consecutive efortului fizic, după o prealabilă selecţie a celor mai adecvate teste;
g) ţine evidenţa şi supraveghează bolile legate de activitatea fizicăşi supraveghează bolile cronice la pacienţii care fac efort fizic în cadru organizat;
h) înregistreazăşi declară bolile, conform metodologiei elaborate de Ministerul Sănătăţii Publice;
i) stabileşte aptitudinea de efort fizic, cu ocazia oricărei examinări medicale;
j) avizează locurile unde se practică efort fizic în cadru organizat;
k) organizează primul-ajutor şi tratamentul de urgenţă standard;
l) recomandă tipul de efort fizic care este util în funcţie de capacitatea de efort fizic şi aptitudine celor care doresc să practice efort fizic;
m) consiliază asupra programelor de sănătate, dietă, medicaţie de susţinere a efortului fizic şi refacere, metodelor de refacere eficiente;
n) evaluează aptitudinea pentru efort fizic, în concordanţă cu starea de sănătate, şi promovează adaptarea antrenamentului la posibilitatea pacientului;
o) promovează capacitatea de efort fizic, sănătatea, îndemânarea şi antrenamentul;
p) consiliază pacienţii vârstnici şi pe cei cu dizabilităţi;
q) consiliază în problemele de recuperare şi refacere a celor care practică efort fizic în cadru organizat;
r) îndeplineşte atribuţiile precizate în dispoziţiile legale privind măsurile antidoping;
s) evaluează permanent capacitatea de efort fizic.
CAPITOLUL IV

Secretul profesional

Art. 13. – Rezultatele examinărilor medicale efectuate se comunică angajatorilor prin avizul medical, în termenii apt sau inapt de efort fizic. Pentru sportivii de performanţă din loturile naţionale şi olimpice, avizul medical se eliberează numai de către Institutul Naţional de Medicină Sportivă.

Art. 14. – Medicul specialist de medicină sportivă declară periodic accidentele, bolile infecţioase şi parazitare cu risc de transmitere în colectivitate, autorităţilor de sănătate publică judeţene şi a
municipiului Bucureşti şi Ministerului Sănătăţii Publice.

Art. 15. – Orice document medical în care sunt cuprinse date clinice, rezultate ale unor investigaţii şi/sau concluzii diagnostice se eliberează numai pacientului în cauză.

Art. 16. – Medicul de familie primeşte date considerate ca fiind necesare în domeniul îngrijirilor primare de sănătate şi cu privire la medicaţia interzisă de legile internaţionale antidoping.

CAPITOLUL V

Medicul specialist de medicină sportivă

Art. 17. – (1) Sportivul care practică efort fizic într-un cadru organizat se află în evidenţa unui medic de familie şi a unui medic specialist de medicină sportivăşi beneficiază de asistenţa medicală conform contractului-cadru. Medicul de familie şi medicul specialist de medicină sportivă colaborează pentru a asigura starea de sănătate a sportivilor aflaţi în evidenţă.
(2) Colaborarea dintre medicul de familie şi medicul specialist de medicină sportivă presupune:

a) evidenţa sportivului pe lista medicului de familie şi înscrierea datelor personale în carnetul de sănătate;
b) transmiterea de către medicul de familie a datelor sportivului cabinetului de medicină sportivă care supraveghează activitatea sportivului şi care, la rândul său, completează carnetul de sănătate cu datele pe care le deţine;
c) informarea medicului de familie de către medicul specialist de medicină sportivă în legătură cu medicaţia de susţinere a efortului fizic, de refacere fizică, precum şi medicaţia acceptatăşi cea interzisă de forurile internaţionale sportive, pe bază de scrisoare medicală;
d) comunicarea oricărui tratament administrat sportivului de către medicul de familie şi/sau de către alţi medici specialişti medicului specialist de medicină sportivă pentru avizare. Această comunicare presupune prezentarea documentelor medicale pe care sportivul le deţine: reţete, scrisori medicale sau bilete de externare.

(3) Cabinetul medicului specialist de medicină sportivăşi cabinetul medicului de familie comunică permanent, atât prin intermediul carnetului de sănătate, cât şi prin alte mijloace, cum ar fi:
înscrisuri, recomandări şi altele asemenea, în vederea obţinerii de informaţii complete şi corecte asupra stării de sănătate a sportivului.

Art. 18. – (1) Sportivul trebuie să deţină asupra sa carnetul de sănătate, care cuprinde următoarele date:

a) antecedentele heredo-colaterale;
b) antecedentele fiziologice şi patologice personale;
c) diagnosticul stării de sănătate;
d) avizul epidemiologic;
e) avizul medical, care conţine diagnosticul stării de dezvoltare şi nutriţie şi diagnosticul capacităţii de efort fizic.

(2) Modelul carnetului de sănătate este elaborat de Ministerul Sănătăţii Publice, în colaborare cu Institutul Naţional de Medicină Sportivă, ca for metodologic, şi cuprinde elemente de protecţie
împotriva eventualelor tentative de falsificare.
(3) Medicii sunt răspunzători de exactitatea datelor înscrise în carnetul de sănătate.

Art. 19. – (1) În cazul deplasărilor de la locul de reşedinţă, în absenţa medicului lotului, sportivul este luat în evidenţă de medicul specialist de medicină sportivă din teritoriu, pe baza datelor înscrise în carnetul de sănătate, şi este afiliat medicului de familie cu care colaborează medicul specialist de medicină sportivă pe plan local.
(2) Prevederile art. 17 alin. (2) se aplică în mod corespunzător şi colaborării dintre medicii prevăzuţi la alin. (1).

Art. 20. – În cadrul Institutului Naţional de Medicină Sportivă se creează o bază de date, cu toate informaţiile medicale ale sportivilor legitimaţi, bază care poate fi accesată de toţi medicii acreditaţi de această instituţie.

CAPITOLUL VI

Dispoziţii finale

Art. 21. – Medicul specialist de medicină sportivă trebuie să deţină o asigurare de răspundere civilă pentru greşeli în activitatea profesională.

Art. 22. – (1) Comisia naţională de soluţionare a cazurilor deosebite şi a litigiilor profesionale în medicina sportivă se înfiinţează şi funcţionează în cadrul Institutului Naţional de Medicină Sportivă, care asigură condiţiile tehnice de desfăşurare a activităţii.

(2) Comisia naţională de soluţionare a cazurilor deosebite şi a litigiilor profesionale în medicina sportivă este formată din:

a) 3 medici desemnaţi de Institutul Naţional de Medicină Sportivă;
b) un medic desemnat de şeful disciplinei de medicină sportivă a Universităţii de Medicinăşi Farmacie „Carol Davila”;
c) medicul specialist de medicină sportivă al sportivului analizat.
Art. 23. – Pentru obţinerea specialităţii în medicină sportivă se organizează concurs de rezidenţiat, în condiţiile legii.

Art. 24. – Prezenta lege intră în vigoare la 30 de zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Acesta lege a fost adoptata de Parlamentul Romaniei, în condiţiile art. 77 alin. (2), cu respectarea prevederilor art. 75 si ale art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată.

PREŞEDINTELE                                                                 PREŞEDINTELE
CAMEREI DEPUTAŢILOR                                                    SENATULUI
Bogdan Olteanu                                                                   Nicolae Vacaroiu